Intr-o seara, intors acasă pentru cina, tatăl îi gasește pe toți fratii Alinutei razand, iar pe ea plangand. De aceea, el o întreabă:
Alinuța, da de ce plangi, draga?
— Pai, fratii mei au aruncat-o pe fereastra pe mama.
— Si, asta e motiv de suparare?!?
— Nu, dar eu nu am vazut faza!.
ALINUŢA: Mamă! Mamă! Aici miroase a hoit… ALINUŢA: Mamă!! ALINUŢA: Mamaaaaaaaa!!!… (...)
Alinuța: Mama, mama, fratiorul roade unghile bunicutei! Mama: Spunei sa se grabeasca. Curand vom inchide sicriul.. (...)
Toti fratii Alinutei radeau numai Alinuța plangea. O vede taica-su și o întreabă: -De ce plangi? Toti fratii tai rad. -Au aruncat-o pe mama de pe balcon. — Aaa, și tu plangi de suparare… — Nu! N-am vazut faza… (...)
Alinuța: — Mama, mama e prea fierbinte în cuptor! Vreau sa ies afară! — Ai inebunit?! Sa ia foc toată casa?.. (...)
Alinuța la munte, pe marginea prapastiei. Maica-sa: — Alinuța, vezi sa nu cazi în prapastie! — Bineeeee. (...)
Alinuța nu avea picioare. Vine acasă la ea un prieten și cere voie sa mearga cu ea afară, iar tatăl ei răspunde: — Știi ca alinuța are probleme, sa ai grija de ea, te rog! — Nici o problema, stati linistit, am sa am grija, spuse baiatul. Cei doi plecara de acasă și pe drum, […] (...)