Era odată un om care nu avea copii. Pentru a-si alina batranetile cumpara de la targ o capra. Asa de mult s-a atasat el de aceasta incat îi era draga ca un copil.
A trecut cât a trecut, capra moare. Ce sa facă bietul, cum sa o ingroape. S-a dus la popa din sat si-i spuse care e socoteala. Popa, mirat, il scuipa pe nas si-i spune:
— Ma, ce, ești nebun, cum as putea sa ingrop eu o capra?! Uite colo, peste vre-o doua, case traiesc babtiștii, dacă dorești ei sunt gata să-ți facă tot.
Ce sa facă se indreptara spre aceștia, dar în fine il întrebă pe popa:
Parinte, dar cum crezi oare, e de ajuns sa le dau 500 euro?
Popa(bilbiindu-se):
Ma, da tu de ce nu ai spus ca capra e botezata…
