Arhanghelul Gavril zboară în preajma lui Dumnezeu şi-i spune, arătând de sus spre Mexicul proaspăt născut:
– Doamne, la ce te mai gândeşti? Ai făcut o ţară de-a dreptul minunată! Ai dăruit-o cu oceane, cu munţi înalţi, cu păduri dese şi râuri adânci! Să fi pus prea multe într-o singură ţară?!
Dumnezeu medită. Nu era prima dată când păţea asta. Trebuia să intervină cumva, să echilibreze discrepanţele. Revelaţie:
– Stai fără grijă, îi răspunde Dumnezeu. Am să pun şi mexicani.