Cică Dumnezeu îl cheamă la raport pe un îngeraş:
– Măi, îngeraşule, du-te şi tu şi curăţă, te rog, norişorul ăla negru de acolo.
– Vai, cum să mă duc eu, cu mânuţele mele albe şi pufoase, să mă murdăresc?!
– Hai, măi îngeraşule, gândeşte-te câţi oameni sunt necăjiţi sub norişorul ăla, că e negru şi acoperă soarele.
– Dar cum să mă duc eu, cu aripioarele mele albe şi cu picioruşele mele ca laptele!
– Hai, măi îngeraşule, du-te, că şi eu când eram mic ca tine, şi eu curăţam norişori şi îi făceam pe oameni fericiţi. Hai, du-te!
– Dacă tot ştii cum se face, du-te Tu!
