Cuvintele care au mai multe înţelesuri?
Ştiinţa care studiază regulile de scriere corectă?
Partea secundară de propoziţie care determină un verb, un substitut al acestuia, un adjectiv sau un adverb?
Unităţile frazeologice care constă în îmbinarea de cuvinte cu sens figurat, proprii unei singure limbi şi care, traduse cuvânt cu cuvânt într-o altă limbă, devin un nonsens, pentru că înţelesul lor nu poate fi dedus din simpla alăturare a părţilor lor componente?
Partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv?
Propoziţia subordonată care îndeplineşte funcţia de subiect al propoziţiei regente?
Cuvintele formate dintr-o singură silabă ?
Figura de stil care constă în opoziţia a două idei, situaţii, personaje, etc., cu scopul de a se evidenţia reciproc?
Unitatea metrică formată dintr-o silabă accentuată urmată de una neaccentuată?
Derivarea realizată atât cu prefixe cât şi cu sufixe?
Categoria gramaticală specifică verbului care indică forma pe care o ia această parte de vorbire pentru a arăta felul în care consideră vorbitorul acţiunea?