Stejarul este un arbore din zona temperata, inalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroana larga și bogata. Scoarta stejarului este de culoare brun-negricioasa, aspra, adanc brazdata, adapostind adesea o micro-fauna activa. Se intalneste mai ales la campie și în zonele colinare, foarte rar la deal. Este raspandit în Europa, Asia Mica și alte cateva zone asiatice, Africa de Nord. În trecut era mult mai raspandit, de multe ori în amestecuri cu fagul și alte foioase. Fructul fagului, ghinda, a fost folosita de-a lungul timpului la hrana porcilor mistreti jir. Scoarta de stejar este folosita din antichitate în tabacarie, deoarece contine mari cantitati de tanini foarte eficienti în prelucrarea pielii. Lemnul de stejar este lemn pretios, de calitate superioara, mai ales daca este uscat corespunzator, fiind folosit pentru mobila de lux. Aproape doua secole traversele de stejar au fost folosite cu mult succes în dezvoltarea cailor ferate. În mitologia slava, stejarul era considerat arborele adevarului. Se credea ca primul barbat a aparut din acest arbore. Din carnea mistretilor, care se hranesc cu ghinda, ar fi luat nastere preotii, lideri spirituali ai vechilor slavi. Scoarta stejarului este utilizata în terapeutica naturista avand proprietati de: antiseptic al florei microbiene, cicatrizant, hemeostatic și ajuta la tratarea și vindecarea hemoroizilor, hemoragiilor uterine, leucoreei, transpiratiei picioarelor. Ceaiul preparat din scoarta de stejar este considerat un remediu natural în vindecarea: diareei, hemoragiilor, hemoroizilor (aplicarea de comprese), combate constipatia.
