Sub cel roșu răsărit,
Lui Hristos Domnului nost’
Este-un măr mândru-nflorit
Cu crengile la pământ,
Unde-i Domnul adormit
Vine-un pâlc de porumbei,
Cu glasuri de îngerei
Ei pe lângă măr zburară
Și Domnului cuvântară:
“Scoală, Doamne, nu dormi
Că nu-i vrme de dormit,
Că de când ai adormit
Lumea rău s-a păgânit”
Domnul cum îi auzea
El pe dată se scula,
Căldărușa-n mână lua
Și-un stâlpar de busuioc
Lumea, țara colinda,
Pe copii îi boteza
Pe tineri îi cununa,
Pe bătrâni încreștina.
