Pe țărmu de Dunăriță,
Se predumblă-o fecioriță.
Se predumblă-n sus șî-n jos
C-au pierdut un glăcinior,
Glăcinior șî salba-i dalbă
Șî banii dela grumaz.
Maică-sa dașa-i grăia:
— O, dragă ficuța mea,
Ce te cînți tu d-atîta?
Ea din gură-așa-i grăia:
— Cum io nu m-oi cînta,
Că la noi c-or venit,
Azi, în ziua lui Crăciun,
Tot juni buni colindători,
Printre ei și pețitori,
Printre ei și frați di-a mei.
— Frații tăi te-or lăuda
Și te-om, fică, mărita
Ice-aproape, peste munți,
La părinți necunoscuți,
La frumoase-s, dalbe curți.
Și te-i cînta munților
De doru părinților;
Și te-i cînta brazilor
De doruțu fraților;
Și te-i cînta rujilor
De doru mătușilor;
Și te-i cînta spinilor
De doru vecinilor;
Și te-i cînta merilor
De doruțu verilor.
Și te, fică, veselește! (recit.)
