– O, moarte, ce ți-aș plăti
La mine de n-ai vini?
Da-ț-aș aor și arjânt
Să nu mă bagi în mormânt!
– O, omule, ce gândești,
Cât ai vre tu să trăiești?
Copacu-i cu rădăcină,
Și-a lui vreme încă vine:
Uscă-i-se crengile,
Sacă-i rădăcinile;
D-apoi tu, că ești de lut,
Cum nu-i mere în pământ?
Acolo nu trebe nemnic,
Nici aor, nici arjânt;
Da-ș-ar domnii ce ș-ar da
Numa să poată scăpa.
Da-ș-ar aor cu chila
Și arjânt cu feldera,
Numa-n pământ n-ar intra.
Mare iarnă și-o pticat, Oile tăte-o zd’erat, Păcurar le-o auzât, Jos la ele-o coborât (...)
Înaintea cestor curți Sunt tri rânduri de pomuți. Și-naintea pomilor Șade Doamna curților (...)
– O, moarte, ce ți-aș plăti La mine de n-ai vini? Da-ț-aș aor și arjânt Să nu mă bagi în mormânt! (...)
Trei cocoși negri-și cântară, Zori de ziuă revărsară, Tri feciori se deșteptară, Tri feciori ardelenești, (...)