La săvârșitu’ lumii
Trâmbița-ș-or înjerii
În patru cornuri de lume,
La tăt omu p-a lui nume.
Și or trâmbița cu frice,
Domnii și-mpăraț’ or plânje,
D-apoi noi ce-om pute zâce?
Ne-om răscumpăra cu sânge.
Nu cu aur, nici cu-arjint,
Ce cu suflet drept și sfânt.
– Pă cei buni unde i-or pune?
I-or încuie într-un nor
La binele tuturor.
– Pă cei răi unde i-or pune?
I-or încuie într-o piatră,
Lumina să nu o vadă;
Și pă piatră mușchi or crește,
De lumină nu-i nădejde.