Colo sus și mai în sus
Colindăm Doamne, Colind
La porțile raiului
Este-o dalbă mănăstire.
Și-ntrânsa cine șade?
Șade Maica Precesta
C-un prunc mic ce tot plângea.
Maica Sfânt-așa-i zicea: (/ Maica Sfântă-l legăna / Și din gură-i cuvânta)
“Taci pruncule, nu mai plânge,
Că maica ție-ți va da
Două mere, două pere
Să mi te joci tu cu ele
Și cheile raiului,
Raiul sfânt să-l stăpânești,
Pământul să-l moștenești,
Pe noi să ne mântuiești”.
O, brad frumos, o brad frumos, Cu cetina tot verde. Tu ești copacul credincios, Ce frunza nu și-o pierde, (...)
Noapte de vis, timp preasfânt, Toate dorm pe pământ; Doar două inimi veghează, Pruncul dulce visează (...)
Dar mai dați-ne ceva. Dați-ne șoldul porcului, Din fundul podului. Dați-ne o bucată de slănină, (...)
Iată, vin colindători, florile dalbe, Noaptea pe la cântători, florile dalbe. (...)
Jone murgu-și potcovește, Jonelui bono Azi e mare sărbătoare E Sfânta Duminecară, (...)
Ne-au sosit colindători, Florile dalbe, Noaptea pe la cântători. (...)