Colo-n deal, după deal
Florile dalbe
Răsărit-a sfântul soare,
Și acela nu-i sfânt soare
Da-i o monăstire mare.
Nouă uși, nouă altare.
Da’ într-însa cine șade?
Măicuța cu fiu în brațe.
Taci fiule, nu mai plânge
Că eu știu ce ți-oi da ție,
Nouă stele-ncornorate
Cu topoare-nconjurate,
Două mere roșioare,
Cheițele raiului,
Scaunul județului,
Lumina botezului
La Ispas
Un boț de caș,
Pe părete păun verde,
Pe portiță rânduniță
Noi umblăm a colinda De-l-o casă la alta Să ne căpătăm ceva Care cu ce s-a-ndura (...)
Doamne, câtă fericire Câtă dragoste, iubire, Pentru cine stă mereu Alipit la sânul Tău! (...)
Se luară măicuța [bis] Tăt pă râu, pă râu în jos Și si-o pus fiuțu' jos (...)
Pogorât-a, pogorât La mulți ani cu bine Dumnezeu pe-acest pământ, În mijlocul satului (...)
Un cer de Lerui-ler spânzurând o stea cu lacrimă de înger și aripă de pleoapă, Colind sărac purtat de cei desculți prin nea, sfințit de amintiri chemând la câte-o agapă. (...)
Din Raiul cel luminos A plecat astăzi Hristos Înconjurat pe îngerași Ca să-și cate lăcaș (...)