Colo jos, colo mai jos
Oi linoi, linoi, lăr [1] Doamne
Ce turme de oi s-o scos
Pă râtuțu [2] cel frumos!
– Da la turmă cine-și umblă?
– Umblă-și Lariu, păcurariu,
C-on topor încolțurat,
C-on fluier înverigat.
– Lăsa-v-oi la lupu oi.
De când umblu după voi
Tăt am albit ca și voi.
Strigă-o oaie pistrioară [3]:
– Nu ne lăsa nici pă noi
Iară noi te-om dărui
La Crăciun c-on suman [4] bun,
La Păștiță cu jintiță [5],
La Sângeorz c-on miel frumos,
La Ispas c-on bulz de caș.
Leruile, la lină fântână, La colț de grădină, Leruile, strujește, prujește (...)
În cetatea-mpărătească Florile sunt dalbe Prins-au rugii să-nflorească Însă nu e rug în floare (...)
Steaua spre Răsărit strălucește, Steaua împăratului se ivește; Steaua cu raze mari luminează Sfânta Naștere adeverează: (...)
La cea casă colo-n vale [bis] Măi Crăciune, măi Fac fetele șezătoare (...)
Ce vedere minunată Lângă Viflaem s-arată Cerul strălucea, Îngerul venea, (...)
Refren: Și, iată, îngerul Gabriel, Fecioarei sfinte i-a apărut: „Vei naște un prunc mântuitor (...)