Este-un câmpuț lung și lat
Colindă-m, dalbă colindă
De oițe-nconjurat.
La oițe cine șede?
Tot Ionu – săn’ Ionu
Cu brâu roșu-nțintelat,
Cu fluier înferecat
Și pe-atâta de-sflorat,
Cu băltag încolțurat
Și suman îmbăierat.
Când cu fluieru i-i zâce
Turma tătă i să strânge,
Când cu fluierașu tace
Tătă turma i se-ntoarce.
Colindița nu-i mai multă,
Să trăia cine-o ascultă.
Colinduța-i atâta,
Cine-ascultă să trăia.
Noi umblăm a colinda De-l-o casă la alta Să ne căpătăm ceva Care cu ce s-a-ndura (...)
Pe cărarea câmpului Merge Maica Domnului, Florile îi râd frumos Îngerul cântă duios (...)
Sus boieri, nu mai dormiți O lerui, Doamne Vremea e să vă gătiți, Casa să v-o măturați, (...)
La Viflaem colo-n jos La Viflaem colo-n jos Cerul cade luminos, Preacurata (...)
Io am douăzeci de oi [bis] Și i-oi duce Lui, mei doi [bis] Iaca și io am vreo zece Și i-oi duce și-un berbece (...)
Colo-n deal, după deal Florile dalbe Răsărit-a sfântul soare, Și acela nu-i sfânt soare (...)