Un cer de Lerui-ler spânzurând o stea
cu lacrimă de înger și aripă de pleoapă,
Colind sărac purtat de cei desculți prin nea,
sfințit de amintiri chemând la câte-o agapă.
În noi se-aud cântări din beciuri surde
ca-ntr-o fântână privind spre un mormânt
din care străjuit abis de unde
urc din greu un gând și-o treaptă spre cuvânt.
Am plecat să colindăm Domn, Domn să-nălțăm Când boierii nu-s acasă Domn, Domn să-nălțăm (...)
Cerurile s-o grăit [bis] Din apus la răsărit [bis] Un prunc mic o izvodit Și pă pământ o zânit (...)
Colo-n deal, după deal Florile dalbe Răsărit-a sfântul soare, Și acela nu-i sfânt soare (...)
Veniți azi toți credincioșii Să săltăm, să săltăm [bis] De nașterea lui Hristos Ne bucurăm [bis] (...)
Noi umblăm să colindăm, Măruț mărgăritar Când creștinii nu-s acasă C-au plecat la vânătoare (...)
Dormi, dormi, dormi copile sfânt Mii de heruvimi și de serafimi Te slăvesc în cor Copil mângâietor (...)