La tulpină, la doi brazi(u)
Lerului mărului,
Este-un pat mare-ncheiat
Cu scânduri dalbe de brad(u),
Lerului mărului,
Dar în pat ce-i așternut?
Covor verde de mătase.
Lerului mărului,
Peste aia ce mai e?
Busuioc și sivilocu(?)
Lerului mărului,
Peste aia ce mai e?
O pernuță chicățică*,
Lerului mărului,
Dar de cine-i lucrațică?
De Maria-i lucrățică.
Lerului mărului,
Dar de cine-i-nvățățică?
De maică-sa ‘nvățățică.
Lerului mărului,
Dar în pat cine-mi dormeară?
Doarme Maria și Costică,
Lerului mărului,
Ei dormeară cât dormeară.
Maria se deșteptară
Lerului mărului,
Și din gură așa-mi grăiară:
— Scoală, Costică, soțul meu,
Lerului mărului,
Căci ne-a nins, ne-a viforât,
Vânt de vară a bătut(u),
Lerului mărului,
Flori de măr s-au scuturat.
Peste noi, peste amândoi(u)
Lerului mărului,
— Ești nebună sau te faci?
Culcă-te să mai dormim(u)
Lerului mărului,
Pân’ ce soarele răsare.
Dar logodnicii frumoșii
Lerului mărului,
Ei să-mi fie sănătoși!
* chicățică = picățică
