Un popa nu prea stia sa caute evangheliile din deosebitele duminici și sarbatori. Grija asta cadea tot pe capul bietului dascal, care invatase, pesemne, carte mai multa.
Intr-un rand, dascalul, necajindu-se pe sfintia-sa, se face ca-si uita sa caute evanghelia ce era sa se cetesca. Se-ncepe slujba, trece utrenia, se începe liturghia, vine randul evangheliei, și popa începe, ca de obicei, cu glas taraganat:
— Zis-a Domnul!… în vreme ce rasfoia prin carte sa gaseasca semnul dascalului… Zis-a Domnul!… Zis-a Domnul!…
— Da ce-a zis? întrebă de la strana afurisitul de dascal.
— A zis sa te dau dracului ca nu mi-ai pus semn la evanghelie.
