Lefter Popescu oscileaza intre speranta și disperanta.
Lefter Popescu oscileaza intre speranta și disperanta.
— Draga, mi-ai vazut ziaru’? — Da… Am infasurat gunoiu’ în el. — Dar nici nu am apucat să mă uit în el. — Aaa.., n-ai ratat mare lucru… Niste chiftele de la ma-ta de acum o saptamana și două coji de pepene… (...)
Când ma nasc, sunt Negru Când cresc, sunt Negru Când stau la soare, sunt Negru Când mi-e frig, sunt Negru Când sunt speriat, sunt Negru Când sunt bolnav, sunt Negru Iar când mor, sunt tot Negru Iar tu, tipule Alb Când te nasti, ești Roz Când crești ești Alb Când stai la soare, ești Rosu […] (...)
Sistemele tind sa creasca si, în timp ce cresc, ele tind sa se incruciseze. (...)
M-au urmărit multe gânduri profunde, dar am fost întotdeauna mai iute decât ele. (...)
Intr-un compartiment de personal, prin Ardeal. Trenul cam pustiu, coridoarele goale, glasul rotilor de tren monoton. Un cetatean singur într-un compartiment, cufundat în ginduri. Trenul oprește într-o gara și în compartiment intra un alt cetatean, cu un picior de lemn. Da binete și cade și el pe ginduri. Mai trec vreo două gari. Primul ocupant […] (...)
Proful de sport: – Bă, căcatule, dă-te jos de pe geam, că te mănânc. (...)