Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îți vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide ușa frate creștine,
privește cum ard în flăcări de iubire.
Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură și sună
când cerul își scutură petalele albe
și ninge prin țară cu raze de lună.
Când Îngeri pășesc pe căi neumblate
și heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură și arde
și-n stihuri pogoară mireasma de nard.
Versul cel dulce duios cântă și-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele șade.
Privește cum ard și pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire…
Deschide, deschide ușa creștine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire.
