La săvârșitu’ lumii
Trâmbița-ș-or înjerii
În patru cornuri de lume,
La tăt omu p-a lui nume.
Și or trâmbița cu frice,
Domnii și-mpăraț’ or plânje,
D-apoi noi ce-om pute zâce?
Ne-om răscumpăra cu sânge.
Nu cu aur, nici cu-arjint,
Ce cu suflet drept și sfânt.
– Pă cei buni unde i-or pune?
I-or încuie într-un nor
La binele tuturor.
– Pă cei răi unde i-or pune?
I-or încuie într-o piatră,
Lumina să nu o vadă;
Și pă piatră mușchi or crește,
De lumină nu-i nădejde.
La săvârșitu’ lumii Trâmbița-ș-or înjerii În patru cornuri de lume, La tăt omu p-a lui nume. (...)
Sculați, sculați, boieri mari Zoriori de ziuă Sculați voi, români plugari (...)
Sculați, sculați boieri mari Florile dalbe, Sculați voi, Români plugari, Florile dalbe, (...)
Pă drănița fântânii-ța Florile dalbe Este-on struț [1] de busuioc. Bosâiocu’ l-om ciunta [2] (...)
Ia sculați voi gazde mari Ia sculați români plugari Ca vă vin colindători Noaptea pe la cântători, (...)