În noapte se mai rostogolește luna,
în candele, amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului bate mâna
lui Moș Crăciun, hoinar cu părul nins.
Prin beznă, vine ușor și ne-aduce
podoabă de stele în rugăciune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
în brațele Mamei sfinte și bune.
Blând, Micuțul deschide o carte,
magii uimiți bat hora-n cuvinte,
se mută hotarul de vis mai departe,
din Betleemului nostru înspre înainte.
Ce sară-i d'aiastă sară Domnului Doamne Da' îi sara de ajun Înspre ziua de Crăciun (...)
Răsuna blând spre seară Al clopotelor cânt Că vine, vine iară Hristos pe acest pământ. (...)
Steaua spre Răsărit strălucește, Steaua împăratului se ivește; Steaua cu raze mari luminează Sfânta Naștere adeverează: (...)
Seara crăciunului nost' Mare bucurie-o fost Si-a fost bucurie-n lume De-așa mare minune [bis] (...)
Creștinilor noi astăzi Un praznic mare-avem Ca să-l putem cunoaște, Veniți la Viflaim! (...)
La cea casă colo-n vale [bis] Măi Crăciune, măi Fac fetele șezătoare (...)