Sus la crenguliță
Lasă-și mi se lasă
Dai vântul mai lin,

Leagăn de-un fir galben.
‘N leagăn cine șade?
Dai vântul mai lin,

Iar Leana* frumoasă
Coase-și, schindosește,
Dai vântul mai lin,

Pe mare-mi privește,
Nu știu ce-mi zărește.
Dai vântul mai lin,

Neagră corăbioară,
Neagră și smolită,
Dai vântul mai lin,

De valuri bătută,
De maluri trântită.
Dai vântul mai lin,

Din vâsle vâslind(u),
Din lopeți trăgând(u)
Dai vântul mai lin,

La mal ajungând
_____________
urmează a fi reconstruit

Iar Leana* frumoasa
La ei alergară
Din gură-mi grăiară:
— Voi, corăbirași,
Mari negustorași,
Trageți și tăceți,
Zgomot nu făceți,
Că de v-or simțiră,
Rău v-or vămuiră,
Vamă peste seamă.
Topuri de postav,
Sculuri de bumbac,
Ghiuluri de mătase
C’ alea-s mai frumoase,
Alea-s mai bănoase.
Iar Leana* frumoasă
Fie-ar sănătoasă!

* (numele celei pe care o colinzi)

* (numele celor pe care-i colinzi)
___________________
1) a înșela (a înșeua) – a pune șaua pe cal sau alt animal;
2) a înfrâna – a pune frâu;
3) dârlog – cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el;
4) zăbrele – bare de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj;
5) a sugeta (a săgeta) – a lovi, a răni, a ucide cu săgeata.

Leruile, tot Vitea* voinicul
C-o fată frumoasă,
Leruile, cu cosița leasă,

Leruile, cu sprânceana trasă,
Cu geana sumeasă,
Leruile, chip de jupâneasă.

Leruile, cea fată frumoasă
Din gură-mi grăiară:
Leruile, Jupâne, jupâne,

Leruile, nu pruji cu mine
Bună-s decât tine.
Leruile, Vezi-aș ori nu vezi

Leruile, cele lunci cu flori,
Toate-s de-ale mele,
Leruile, n-ai treabă cu ele.

Leruile, Jupână, jupână
Pot pruji cu tine,
Leruile, bun îs decât tine.

Leruile, Vezi-aș ori nu vezi
Ceiași munți cărunți
Leruile, nu-s cărunți de fel,

Leruile, ci-s cărunți de oi,
Toate-s de-ale mele,
Leruile, n-ai treabă cu ele.

Leruile, printre dalbe oi
Negri ciolpănei,
Leruile, dar nu-s ciolpănei,

Leruile, сi-s ciobani de-ai mei,
În glugi aciuați
Leruile, în bâte-s rezemați.

Leruile, când or șuierară
Oi dalbe-or sculară,
Leruile, când or chiuiră

Leruile, oi dalbe-or porniră,
Cu mâna le-or face,
Leruile, oi dalbe-or întoarce

Leruile, și le-or îndreptară
Pe gură de vale
Leruile, prin florile tale,

Leruile, florile ți-or paște,
Ce-or mai rămâneară
Leruile, ciobanii le-or strânge,

Leruile, mănunchiuri le-or face
În chimir le-or pune,
Leruile, și mi le-or purtară

Leruile, rar la zile mari,
În seara de Ajun
Leruile, ziua lui Crăciun

Leruile, și la Bobotează
Când preoți botează,
Leruile, lumea-ncreștinează

Leruile, și pe noi pe toți,
Iar Vitea* voinicul,
Leruile, fie-ar sănătos!

* (numele celui pe care-l colinzi)

Dar în apă cin’ se scaldă?
Oi leroi, dai leroi, Doamnele
Scaldă-și Leana* cea frumoasă.

Ea se scaldă, se-mbăiază
Oi leroi, dai leroi, Doamnele
Și îmi cântă un cântecel.

Dar nu-i cântec cântecelu,
Oi leroi, dai leroi, Doamnele
Dar e cântec împărătesc.

Împăratu’ nu-i acasă,
Oi leroi, dai leroi, Doamnele
Împăratu-i la vânat.

Pică-i calea de-un tunat(u),
Oi leroi, dai leroi, Doamnele
De-un tunat pe lângă un sat.

El pe Leana* mi-o zăriră,
Oi leroi, dai leroi, Doamnele
Mi-o zăriră, mi-o întrebară:

— Dar pe tin’ cin’ te-a ‘nvățat(u)?
Oi leroi, dai leroi, Doamnele
— Eu am frați, la curte-s dați.

Ei pe mine m-au învățat(u),
Oi leroi, dai leroi, Doamnele
M-au învățat, m-au dăruit.

Cu rochiță picățică,
Oi leroi, dai leroi, Doamnele
Cu papucii roșiori.

Din rochiță fâlfâind(u),
Oi leroi, dai leroi, Doamnele
Din papucii pleoscăind.

Iarăși Leana* cea frumoasă
Oi leroi, dai leroi, Doamnele
Ea să-mi fie sănătoasă!
 

* (numele celei pe care o colinzi)

Sus în vârful pomului(u)
Oilerunda leruile, doamnele,
Ardea-și nouă lumânări.
Sus îmi arde, jos îmi cade,
Oilerunda leruile, doamnele,
Unde cade, lac se face.
Lac de vin, pârâu de mir(u),
Oilerunda leruile, doamnele,
Dar în lac cine se scaldă?

Scaldă-și Bunul Dumnezeu,
Oilerunda leruile, doamnele,
Se scăldară, se-mbăiară,
Cu apă dalb’ se limpeziră,
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu bun mir se miruiră,
Cu veșmânt se primeniră,
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu veșmânt până-n pământ.

Măi de-a rând cu dumnealui(u)
Oilerunda leruile, doamnele,
Scaldă-și Ion, Sfânt Ion,
Se scăldară, se-mbăiară,
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu apă dalb’ se limpeziră,
Cu bun mir se miruiră,
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu veșmânt se primeniră,
Cu veșmânt până-n pământ(u).
Oilerunda leruile, doamnele,
Măi de-a rând cu dumnealui

Scaldă-și sfinții mai mărunți(u),
Oilerunda leruile, doamnele,
Se scăldară, se-mbăiară,
Cu apă dalb’ se limpeziră,
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu bun mir se miruiră,
Cu veșmânt se primeniră,
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu veșmânt până-n pământ.

Măi de-a rând cu dumnealor(u)
Oilerunda leruile, doamnele,
Scaldă-și Crăciun Sfânt bătrân,
Se scăldară, se-mbăiară,
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu apă dalb’ se limpeziră,
Cu bun mir se miruiră,
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu veșmânt se primeniră,
Cu veșmânt până-n pământ(u).
Oilerunda leruile, doamnele,
Măi de-a rând cu dumnealui

Scaldă-și icea ‘cest domn bun(u),
Oilerunda leruile, doamnele,
‘Cest domn bun jupânul Mitea*
Se scăldară, se-mbăiară,
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu apă dalb’ se limpeziră,
Cu bun mir se miruiră,
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu veșmânt se primeniră.

Hristos stă și mi-l priviră
Oilerunda leruile, doamnele,
Și din gură așa-i grăiră:
— Tu, Mitică*, fiul de-al meu,
Oilerunda leruile, doamnele,
Dar tu cui te potrivești,
De te scalzi și te-mbăiezi(u),
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu apă dalb’ te limpezești,
Cu bun mir te miruiești(u),
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu veșmânt te primenești?

— Dar eu nu mă potrivesc(u)
Oilerunda leruile, doamnele,
Nici ție, nici lui Ion,
Nici sfinților mai mărunți(u),
Oilerunda leruile, doamnele,
Nici lui Crăciun, sfânt bătrân.
Fost-am, Taică, un om bun(u),
Oilerunda leruile, doamnele,
Făcui casa lângă drum,
Pusei masa peste drum(u),
Oilerunda leruile, doamnele,
Săturai pe cei flămânzi.
Cât mâncau, îmi mulțumeau,
Oilerunda leruile, doamnele,
Dar mai multă bodaproste.

Fost-am tânăr și-am făcut(u)
Oilerunda leruile, doamnele,
Și-am să fac ce-am mai făcut:
Fântânele-n timpuri grele,
Oilerunda leruile, doamnele,
Că beau setoșii din ele.
Cât îmi beau, îmi mulțumeau,
Oilerunda leruile, doamnele,
Dar mai multă bodaproste.

Fost-am tânăr și-am făcut(u)
Oilerunda leruile, doamnele,
Și-am să fac ce-am mai făcut:
Podurele-n timpuri grele
Oilerunda leruile, doamnele,
De treceau schilozi pe ele.
Câți treceau, îmi mulțumeau
Oilerunda leruile, doamnele,
Dar mai multă bodaproste.

Hristos stă și-l ascultară
Oilerunda leruile, doamnele,
Și din gură așa-i grăiară:
— Cunosc bine ce-ai făcut(u).
Oilerunda leruile, doamnele,
Tu, Mitică*, fiu de-al meu,
Tu de vei merge la rai(u),
Oilerunda leruile, doamnele,
Găsești raiul descuiat.
Intră-n rai nejudecat(u),
Oilerunda leruile, doamnele,
Treci la masă nechemat,
Bei paharul nepătat(u),
Oilerunda leruile, doamnele,
Că-i urat și colindat.

Colindat în ‘ceastă seară,
Oilerunda leruile, doamnele,
‘Ceastă seară, ‘ceastă casă,
‘Ceastă casă, ‘ceastă masă
Oilerunda leruile, doamnele,
Dar și icea ‘cest domn bun,
‘Cest domn bun jupânul Mitea*
Oilerunda leruile, doamnele,
Cu a lui doamnă jupâneasă
Ei să-mi fie sănătoși(u)
Oilerunda leruile, doamnele,
Sus în gazda lui Hristos.

* (numele celui pe care-l colinzi)

La tulpină, la doi meri(u)
Lerule mărului,
Este-un pat mare-ncheiat

Cu scânduri dalbe de brad(u),
Lerule mărului,
Cu picioarele de fag.

Dar pe pat ce-i așternut(u)?
Lerule mărului,
O pernuță și-o-nveliță,

Dar de cine-i lucrațică?
Lerule mărului,
Tot de Tanea*-i lucrățică.

Dar de cine-i-nvățățică?
Lerule mărului,
Tot de maic’sa-i-nvățățică.

Dar pe pat cine-u culcat(u)?
Lerule mărului,
Iarăși Tanea* și cu Igor*

Ei dormeau, se odihneau,
Lerule mărului,
Peste noapte se trezeau.

— Scoală, Igor*, doi ochi negri,
Lerule mărului,
Fii dormit și odihnit,

Căci ne-a nins, ne-a viforit(u),
Lerule mărului,
Vânt de iarnă ne-a bătut.

— Taci, nevastă, fii dormită
Lerule mărului,
Vânt de iarnă n-a bătut,

Nici n-a nins, n-a viforit(u).
Lerule mărului,
Vânt de vară a bătut,

Vânt de vară, de primăvară
Lerule mărului,
Dinspre pomii raiului.

Flori de măr se scuturară,
Lerule mărului,
Peste noi, peste amândoi.

Iarăși Tanea și cu Igor
Lerule mărului,
Ei să ne fie sănătoși!

* (numele celor pe care-i colinzi)

* (numele celui pe care-l colinzi)
___________________
1) sălciu – scaun, tron.

Dar de cine-s adunate?
Cununa-i de-o finișoară
Tot de Dan* îs adunate.

Boieri țării și-ai Moldovei
Cununa-i de-o finișoară
Tot pe Dan* mi-l întrebară:

— Ce ți-i calul asudatu,
Cununa-i de-o finișoară
Asudat și neadăpat?

Ai gonit sau te-au gonitu?
Cununa-i de-o finișoară
— Am gonit o ciută lină,

Ciută lină fără splină,
Cununa-i de-o finișoară
Am gonit-o pân’ la Prut,

De la Prut și pân’ la Oltu,
Cununa-i de-o finișoară
De la Olt a dat în ‘not,

A dat în ‘not și cam de totu.
Cununa-i de-o finișoară
La scara murguțului,

La spata voinicului
Cununa-i de-o finișoară
Micul prunc că mi-l zăriră,

La mari boieri mi-l pârară:
Cununa-i de-o finișoară
— Nu mi-l credeți, boieri mari,

N-a gonit o ciută lină,
Cununa-i de-o finișoară
Dar a gonit o iubovnică.

— Dar prin lume cum o cheamă?
Cununa-i de-o finișoară
Iarăși Ana* cea frumoasă

A lui fie-n brați soție
Cununa-i de-o finișoară
C-o mână de busuioc,

Să le dea Domnul noroc,
Cununa-i de-o finișoară
C-o mână de mintă creață,

Să le dea Domnul viață.
Cununa-i de-o finișoară
Iarăși Dan* frate al nostru

El să fie sănătos
Cununa-i de-o finișoară
Ca un trandafir frumos!

* (numele celor pe care-i colinzi)

* (numele celui pe care-l colinzi)