Lerului, tinerel Ionu’
Cu Leana de mână.
Lerului, Leana-i grăiește:

Lerului, nu sluji cu mine
Că nu ești de mine,
Lerului, nici de seama mea.
 
Lerului, vezi tu ori nu vezi
Cele dungi gălbui
Lerului, nu-s dungi gălbui,

Lerului, ci-s gălbui de flori.
Flori dalbe-ale mele,
Lerului, n-ai treabă cu ele.

Lerului, tinerel Ionu’
Astfel îi grăiește:
Lerului, vezi tu ori nu vezi

Lerului, cei munți mari cărunți
Nu-s cărunți de felu’
Lerului, ci-s cărunți de oi.

Lerului, ii dalbe ale mele
N-ai treabă cu ele
Lerului, prin dalbele oi
 
Lerului, negri-s ciolpănei.
Dar nu-s ciolpănei
Lerului ci-s ciobanei de-ai mei

Lerului, în ghioate rafinați,
Sub glugi aciuați,
Lerului, cu căciuli mițoase,

Lerului, cu cojoace-ntoarse,
Сu cămăși zoioase.
Lerului, ei de-or fluierară
 
Lerului, oi dalbe-or sculară,
Ei de-or chiuiră
Lerului, oi dalbe-or porniră

Lerului, pe-o gură de vale
Spre soare răsare
Lerului, prin florile tale,

Lerului, ce-or mai rămâne
Ciobănași le-or strânge,
Lerului, în chimers le-or pune

Lerului, și mi le păstrară.
Rar la zile mari
Lerului, în seara de Ajun

Lerului, de sfântul Crăciun
Și de Bobotează
Lerului, lumea creștinează.

Lerului, lumea și norodul
Și pe noi cu totul
Lerului, să fiți sănătoși!

Lerului, strujește, prujește
Tot Ion vionicul
Lerului, c-o fată frumoasă,

Lerului, cu sprânceana trasă,
Cu geana sumeasă,
Lerului, chip de jupâneasă.

Lerului, cea fată frumoasă
Din gură-mi grăiară:
Lerului, Tu, Ion voinicul,

Lerului, Nu pruji cu mine
Bună-s decât tine!
Lerului, Vezi tu, ori nu vezi?

Lerului, cele lungi îndalbe,
Nu-s dalbe de flori
Lerului, și-s dalbe de flori,

Lerului, tot flori de-ale mele,
N-ai treabă cu ele,
Lerului, mult am cheltuit

Lerului, pân’ le-am răsădit,
Mulți bani am mai dat
Lerului, până le-am udat.

Lerului, nu pruji cu mine,
Bună-s decât tine.
Lerului, Vezi tu, ori nu vezi

Lerului, cei munți cărunți
Nu-s cărunți de fel,
Lerului, și-s cărunți de oi!

Lerului, tot oi de-ale mele,
N-ai treabă cu ele!
Lerului, mult am cheltuit

Lerului, pân’ le-am dobândit!
Mulți bani am mai dat
Lerului, pân’ le-am adunat!

Lerului, printre dalbe oi
Negri-s ciolpănei,
Lerului, dar nu-s ciolpănei,

Lerului, și-s ciobani de-ai mei.
În ghioage-s rezemați,
Lerului, în glugi aceoiați,

Lerului, cu căciuli mițoase,
Cu cojoace-ntoarse,
Lerului, cu cămăși zeroase.

Lerului, eu de-oi chiuiră,
Ei mă auziră,
Lerului, cu mâna le-oi face,

Lerului, oi dalbe-or întoarce
Pe gură de vale
Lerului, prin florile tale.

Lerului, fruntea le-or fruntiră,
Coada le-or codiră,
Lerului, ce-or mai rămâneară,

Lerului, ciobani s-or plecară
Și le-or adunară,
Lerului, mănunche le-or face.

Lerului, mănunchele crețe
Aurul să-nghețe
Lerului, și când le-or scoate,

Lerului, rar la zile mari,
Seara de Ajun
Lerului, noaptea de Crăciun!

Lerului, și la Bobotează
Când preoți botează,
Lerului, lumea-ncreștinează!

Lerului, lumea și norodul,
Și pe noi cu totul,
Lerului, iar Ion voinicul,
Să fie sănătos!

Dar în leagăn cine-mi șade,
Dar în leagăn cine-mi șade,
Iler doamne iler,
Șade Domn Iisus Hristos.

Mai în jos de Domn Hristos,
Mai în jos de Domn Hristos,
Iler doamne iler,
Șade Ion Făt-Frumos,
 
Mi-l leagănă pe Hristos,
Mi-l leagănă pe Hristos,
Iler doamne iler,
Mi-l leagănă și-l întreabă:
 
— Când îi capul veacului,
Când îi capul veacului,
Iler doamne iler,
Sfârșitul pământului?
 
— Când o bate fiu pe tată,
Când o bate fiu pe tată,
Iler doamne iler,
Fiică-sa pe maică-sa,
 
Fină-su pe nașă-su,
Fină-su pe nașă-su.
Iler doamne iler,
Fină-sa pe nașă-sa.

Cel mai mic pe cel mai mare,
Cel mai mic pe cel mai mare,
Iler doamne iler,
__________________

Atunci-i capul veacului,
Atunci-i capul veacului,
Iler doamne iler,
Sfârșitul pământului.

* (numele celui pe care-l colinzi)

Cu scânduri dalbe de brad(u),
Lerului mărului,
Dar în pat ce-i așternut?

Covor verde de mătase.
Lerului mărului,
Peste aia ce mai e?

Busuioc și sivilocu(?)
Lerului mărului,
Peste aia ce mai e?

O pernuță chicățică*,
Lerului mărului,
Dar de cine-i lucrațică?

De Maria-i lucrățică.
Lerului mărului,
Dar de cine-i-nvățățică?

De maică-sa ‘nvățățică.
Lerului mărului,
Dar în pat cine-mi dormeară?

Doarme Maria și Costică,
Lerului mărului,
Ei dormeară cât dormeară.

Maria se deșteptară
Lerului mărului,
Și din gură așa-mi grăiară:

— Scoală, Costică, soțul meu,
Lerului mărului,
Căci ne-a nins, ne-a viforât,

Vânt de vară a bătut(u),
Lerului mărului,
Flori de măr s-au scuturat.

Peste noi, peste amândoi(u)
Lerului mărului,
— Ești nebună sau te faci?

Culcă-te să mai dormim(u)
Lerului mărului,
Pân’ ce soarele răsare.

Dar logodnicii frumoșii
Lerului mărului,
Ei să-mi fie sănătoși!

* chicățică = picățică