Vădit, supusul cel dintâi,
Smerenia-și arată
Către stăpânul cel rebel
Al cărei firi se zbate
Între lumina unui Sine efemer
Și-al întunericului frate.

– Când marea și cu sarea mi-ai promis
Stăpâne, drag, eu ți-am urmat mărețul vis
Cedându-ți scumpa libertate
Pentru un pas mai sus în Arte!

Și-acuma stau și mă întreb
Când firul vieții se scurtează,
Fu suferința mea mai bună sau
chinul meu pe careva salvează?

Când drumul meu pavat cu ghimpi
Strigarea mi-o făcu cântare
Injurătura ce-mi scăpă
O poezie uimitoare
Nu mă gândeam, în sinea mea,
Că asta e menirea ce se vrea
A fi slujită de nebuni
Care se și văd pe culmi,
Stăpâni de lumi.

O, tu, dulce nebunie
O, tu, casă de nebuni….

Și varianta scurtată pregătită pentru “Ficțiuni Reale” :

Vădit, supusul cel dintâi, smerenia-și arată.Când marea și cu sarea mi-ai promis stăpâne, drag, eu ți-am urmat mărețul vis cedându-ți scumpa libertate pentru un pas mai sus în Arte!Și-acuma stau și mă întreb, când firul vieții se scurtează, fu suferința mea mai bună sau chinul meu pe careva salvează?Când drumul meu pavat cu ghimpi, strigarea mi-o făcu cântare, înjurătura ce-mi scăpă, o poezie uimitoare, mă înecai cu un piper ce îl văzui ca pe-o favoare trimisă din ceruri la fix cât să nu dau chix. (502 caractere)

Articol de Mihaela Vicol, din blogul personal: Cântec de leagăn

Mă… și cum mă apucai eu ca să-mi clătesc ochii pe-acilea, iaca, îmi sări în ochi un nume drag ca sarea în ochi pentru ăia care n-aveau ochi să-l vadă, de pe vremea când trebuia să fii cu ochii în patru când vroiai să deschizi ochii cuiva.

Al cui nume, oare, o fi
Și cui țin a-i mulțumi
Oare, cine, cine-o fi?!

Ghici, dragă ghicitoare,
Cine-i acel actor care
Nu se satură-a vorbi
Făcu artă și copii
Și cu multe se iubi?

Eeei…și după ce trimisei la înaintare câteva rânduri rânduite pe care deabia le făcui să iasă afară din bezna gândurilor mele iernatice, îmi și trecu prin minte ca nu cumva cititorul să facă vreo legătură între numele ghicit și cel mai jos numit, pentru că nu la asta m-am gândit!

Tare mult mi-ar mai plăcea să văd cum s-ar traduce în alte limbi textul ăsta:

“Lui Gură-Cască îi făcea o mare plăcere să tot dea din gură dar să și bage în gură și cum începuse să uite de la mână pân` la gură , îi zise fiului său că a sosit vremea să spargă gura târgului și din gură în gură să se ducă vestea că la masa lui mai e loc de`o gură în plus!Neputând să scape de gura lu` ta-su` se însură cu una cu gura mare.Și acum stă cu sufletul la gură și se gândește cum să scape din gura lupului când se va afla cum stătea gură-n gură cu una mai bună de gură.Sarea și piperul mai lipseau!” (510 caractere)

Și-acum,

Dau și pâinea de la gură
Dacă-mi dai mură în gură
Cum să scap de-a lumii gură!

Și ceva de încheiere,

Cui nu-i place, să bată cuiu`
Cui îi place, să tragă cuiu` !

Atât s-a putut!

Articol de Mihaela Vicol, din blogul personal: mihaelavicol.com/cum-l-am-descoperit-pe-florin-piersic-jr/

Mihaela Vicol (ProzaCuAc – Ficțiuni Reale)