În afară de facturile de la apă, gaze și curent, de meniuri sau de prospectu` vreunui medicament minune, ce fel de cărți vă mai impresionează în afara celor de joc, de muncă, de credit, de vizită ?!

Io, ca să vă spun sincer, de când am pus mâna pe Menis Yousry (you, sorry “men”că-s pe nis…cavai cărți) – dătător de idei, de când l-am descoperit pe Dick Philip K. prin filmul “Omul din castelul înalt” – care m-a băgat la multe idei sau, uite, acu` pe Kaku Michio care e un mare scufundător la coardă sau cum i`o mai zice…(ceva cu “futu…” aaa, stai că parcă îmi amintesc… urolog, da, asta era!), tare mult m-am mai deșteptat!

Îmi plac numele sonore, cu rezonanță, pentru că un nume puternic întotdeauna iasă în evidență și-l influențează pe purtător pe calea faimei și-al succesului, iar nouă, ăstora care nu facem parte din grupul elitelor înalte, tare drag ne e de ele…de nume, da, și nu de elite!

– Ete, na! și ce, te pomeni că ți-ar plăcea să te cheme “Menis” care te duce cu gândul la alt  “-enis” dar cu “p” în față sau Dick care-i aceeași Mărie da` cu altă pălărie? Sau Kaku…acu` să fim serioși, unde vezi tu acea rezonanță puternică și sonoră în afara vreunui veceu, la propriu?

– Băi, da` dacă e să pornești de la ideea că omu` sfințește locu`, că omu`deține o  putere imensă dar care e latentă, ținută în secret, de care numai câțiva oameni bine aleși sunt conștienți…

– Aaa, zici de ăștia…ăștia, mă, cum le zice…unii ca Bivolaru, de exemplu!

– Nu, mă….

– Păi de aia n`a reușit el, c-a fost precum numele, un bou! hhihihiiii…

– Hai, mă, termină cu prostiile astea…

– Dar nu-s prostii, io-ți zic adevărul!

– Mda, cum vrei… da` uite unde vroiam să ajung, la ideea că omul e în stare să schimbe odată cu percepția și faptul în sine!

Adică, dacă tu crezi acum că un nume precum “Menis” te-ar dezavantaja și te-ar trage în jos pe scara valorilor tale, pentru simplul fapt că se aseamănă cu un cuvânt urât și că te-ar face de râs în fața celorlalți, ei bine, iată că se poate și invers, ca numele ăsta să se poată transforma  într-un nume mesianic, adorat de toată lumea fără ca să fie nevoie de schimbarea numelui, la propriu ci, numai de schimbarea percepției a celorlalți față de persoana în cauză.

– Hi,hi,hi…ca numele lu` Isus?!

-Exact! După cum omul sfințește locul așa și cu numele, nu contează cu ce nume s-a ales fără ca să fie întrebat mai înainte de a se naște sau după, cum făceau indienii nativi, alegeau numele odraslelor în funcție de fapta pe care viitorul adult a fost în stare s-o ducă la bun sfârșit într-un mod admirabil, adică dacă băiatul unui șef de trib era foarte bun la …. ce exemplu să dau eu…dacă era cel mai bun la “tăiat frunza la câini” , se alegea cu un nume de felul : “Cel care taie frunza la câini” sau mai pe înțelesul tău, “Pierde vreme” !

– Ha, ha… Pierde vară !

– Așaa! Deci, ca să-ți speli numele trebuie numaidecât să te apuci serios de treabă, să faci ce știi tu cel mai bine și cât mai bine și dacă demonstrezi lumii că ești cel mai bun, le vei schimba părerea celorlalți despre tine astfel încât vei ajunge să fii nașul multor copii nenăscuți încă.

Ia, gândește-te, nu ți-ar plăcea să-l ai ca naș pe Elon Musk?!

Nu se potrivește “Musk” pentru că tu ai fată? Pune-i “Muska” !

Te gândești la semnificația din limba română?

Și ce dacă, fata ta ar fi o muscă de rang înalt, una mare precum musca țețe și nu o simpă musculiță de oțet, va fi invidiată de toate larvele târâtoare și adorată de toate viespiile parazite, ar fi recunoscută prin puterea ei de a scula omu` din morți prin simpla și încântătoarea ei muzică care se lasă cu greu definită datorită zbârnâitului insistent al înălțătoarelor ei aripi diafane, prin puterea de a face omul să-și dea palme singur, prin  încercarea ei disperată de a culege nectarul proaspăt ieșit dintr-un alt orificu` uman decât cel oral, de a face omul să țopăie și altfel decât de bucurie….

Și nu numai, gândește-te că numele de “Muscă” e deja spălat și că nu e purtat de oricine ci chiar de un diplomat, pedagog și politician român, fost ministru al culturii!

– Oaaau, la ce mă gândii… auzi, da` dacă mi-aș pune io  mai multe nume, așa, fără să-mi aleg un  naș din ăsta, n-aș` fi io un om mai puternic?!

– Hmmm … ce să zic, dacă  și  în “Omul cu o mie de nume” , scris  de A. E. van Vogt finalul ar fi fost altul, poate m-aș mai fi gândit…poate….

Articol de Mihaela Vicol, din blogul personal: Recomand cărți și filme din ProzaCuAc

– Asta vedeam doar prin filmele americane, continuă ea, și mi-aduce aminte de filmul “Cu nașu` la psihiatru” , din 1999, un fel de parodie sau comedie neagră cu gangsteri și mafioți unde chiar și boss-ul ăl mai boss, “Capo dei capi” sau “capo di tutti i capi ” sau Nașul apelează la un psiholog când simte că are probleme cu “tiuga”. Așa-i plăcea bunicului să-i zică la “cap” , “tiugă”  – termen popular adesea folosit subtil pe post de fină ironie de către bătrâni când vroiau să scoată în evidență faptul că cel căruia i s-a adresat cu termenul ăsta ar fi un prostănac ! Asta ca să nu i-o zică într-un mod direct și să pară prea tăios cuvântul, să nu-l rănească cu alte forme și expresii.

– Las`,  zicea bunicul, mai bine așa decât să-i zici omului că “are tărâțe în cap”! Că într-o situație ca și asta, nărodu` nu mai are timp și nici pricepere ca să gândească la ce înseamnă cu adevărat “tiuga”, el se lasă dus de mânie și, iaca, nici nu-și dă seama că l-am făcut pe față prost.

– Interesant personaj, bunicul tău! zise psihologul căruia i se înseninsase un pic fața, schițând un mic zâmbet pe care avu grijă să și-l șteargă de îndată ce-și aminti că trebuie  să  mențină sub control situația și implicit, drumul cuvintelor care trebuiesc conduse către adevărata problemă cu care se confruntă “bolnava”.

– Hai să încercăm să ajungem la miezul problemei care te frământă, continuă el, să nu ni se termine timpul fără ca să nu ajungem la adevăratul motiv care te-a adus azi la mine… hai, prinde curaj și spune-mi ce te-a deranjat azi?

– Un vis!…zise ea inchizându-și ochii ca într-o încercare de a-și aduce aminte  o întâmplare din îndepărtata vreme a veacului de mult apus. De fapt, două vise, unul pe care l-am visat într-o noapte din 2012 și celălalt, aseară… Cumva, au o legătură între ele pentru că este vorba de aceeași persoană și cam același sentiment, aceeași tematică.

– Și, uite, tocmai de asta și începui cu filmul, ca să-ți fac o mai bună introducere, să te fac să înțelegi mai exact ce mă frământă! continuă ea să exclame cu multă vervă ca-ntr-un monolog explicativ sieși, știu că n-aș avea nevoie de tine sau de altcineva care să mă îndrume ce si cum să fac, să ascult de careva care să-mi spună ce să fac…de parcă eu n-aș fi în stare! Asta mă enervează la mulți, că nu știu să asculte, să aștepte momentul potrivit și să stie exact când și cum trebuie să se intervină!

– Aici vroiam să ajung, la vise! Astea mă frământă și tot încerc să le dau de cap, pentru că știu că visele nu-s doar “vise de noapte”  sau niște prostii, aiureli sau mai știu eu ce gunoi al vreunui subconștient mediocru…

Visele sunt cu mult mai mult de-atât, de asta nici nu s-a ajuns la vreun răspuns exact și după atâția mii de ani de existență a omenirii, omul încă mai are întrebări la care nu s-au găsit  răspunsuri !

Articol de Mihaela Vicol, din blogul personal: Fața nevăzută a fetei II

“Sînt șapte feluri de negoț, prin care se poate câștiga avere și anume: comerțul cu miresme , intrarea în stăpânirea unui amanet, afaceri în numele unei tovarășii, venirea mușteriilor cunoscuți, arătarea unui preț mincinos, cântar și greutăți false și aducerea de mărfuri din altă țară.
Doar se spune:
Dintre toate mărfurile, cea mai de seamă e mireasma; ce sînt aurul și celelalte pe lângă ea, când se vinde pe-un preț de-o sută de ori mai mare decât acela cu care a fost cumpărată?
Când o casă este pusă amanet, starostele negustorilor își slăvește zeitatea care-l ocrotește: “Dacă moare cel care a amanetat-o, îți voi aduce rugăciuni de mulțumire”.
Cel din fruntea unei tovarășii, când e însărcinat cu o afacere în numele ei, cugetă vesel în inima să: “azi am pus mâna pe întreg pământul plin de bogății; ce-mi mai trebuie altceva?” .
Când vede pe mușteriul cunoscut și așteptat cu nerăbdare că vine la el, negustorul lacom de banii aceluia se bucura ca și cum i s-ar fi născut un băiat.
De asemenea:
Măsura când e plină, când neplină, înșelarea continuă a mușteriilor, spunerea unui preț mincinos: acesta-i felul negustorului.
De asemenea:
Oamenii se duc departe în țară străină pentru a câștiga cu trudă îndoit și întreit, cumpărând mărfuri.”

Articol preluat din blogul personal Mihaela Vicol: Cartea întâia, numită “Dezbinarea prietenilor”